Medusa este una dintre cele mai cunoscute și fascinante figuri din mitologia greacă. A fost una dintre cele trei Gorgone , alături de Steno și Euryale, și singura dintre cele trei surori teribile care nu era nemuritoare.
Cine erau Gorgonele? Aceste creaturi monstruoase, atât de temute de grecii antici, erau femei înaripate care aveau șerpi vii drept păr . Totuși, acesta nu era cel mai înfricoșător lucru la ele. Cel mai rău lucru era că, conform legendei, oricine îndrăznea să le privească în ochi era imediat transformat în piatră.
Gorgonele
Este ușor de imaginat teroarea pe care aceste creaturi trebuie să o fi inspirat grecilor din acea vreme, care considerau toate acele vechi mituri drept adevăruri. În orice caz, trebuie să fi fost destul de liniștitor să știi că gorgonele trăiau într-un loc îndepărtat. Pe o insulă îndepărtată numită Sarpedon , conform unor tradiții; sau, conform altora, într-un colț pierdut al Libiei (așa cum numeau grecii continentul african).
Gorgonele sunt fiicele lui Phorcys și Ceto , două dintre zeitățile primordiale din cadrul teogoniei grecești complexe.
Cele trei surori (Stheno, Euryale și Medusa) erau numite Gorgone, adică „teribile”. Se spunea că sângele lor avea puterea de a readuce morții la viață , cu condiția să fie extras din partea lor dreaptă. În schimb, sângele din partea stângă a unei Gorgone era o otravă mortală.
Bustul Medusei sculptat de Gian Lorenzo Bernini în 1640. Această grandioasă sculptură barocă este păstrată în Muzeele Capitoliene din Roma.
Vorbind în mod specific despre Medusa , trebuie spus că numele ei derivă din cuvântul grecesc antic Μέδουσα, care înseamnă „gardian”.
Există o legendă ulterioară care atribuie Medusei o origine diferită față de celelalte două Gorgone. Conform acestei legende, Medusa era o tânără frumoasă care a jignit-o pe zeița Atena profanând unul dintre templele dedicate ei (conform autorului roman Ovidiu, ea a avut relații sexuale cu zeul Poseidon în sanctuar). Atena, severă și fără compasiune, i-a transformat părul în șerpi drept pedeapsă.
Mitul Medusei a fost prezent în numeroase opere de artă de la Renaștere până în secolul al XIX-lea. Poate cea mai faimoasă dintre toate este pictura în ulei a lui Caravaggio , pictată în 1597, care este prezentată în imaginea din partea de sus a acestei postări. În vremuri mai recente, figura Medusei a fost revendicată de unele grupuri feministe ca simbol al rebeliunii femeilor.
Perseu și Medusa
În mitologia greacă, numele Medusa este inextricabil legat de cel al lui Perseu , ucigașul de monștri și fondatorul orașului Micene. Eroul care i-a pus capăt vieții.
Danaë , mama lui Perseu, a fost curtată de Polydectes , regele insulei Seriphos. Cu toate acestea, tânărul erou s-a interpus între ei. Polydectes a găsit o modalitate de a scăpa de acest obstacol supărător, trimițându-l pe Perseu într-o misiune din care nimeni nu se putea întoarce viu: să călătorească la Sarpedon și să aducă înapoi capul Medusei , singura Gorgonă muritoare.
Atena, încă ofensată de Medusa, a decis să-l ajute pe Perseu în periculoasa sa căutare. Ea l-a sfătuit să caute Hesperidele și să obțină de la ele armele necesare pentru a o învinge pe Gorgonă. Aceste arme erau o sabie de diamant și o cască care îi confereau purtătorului puterea invizibilității . De asemenea, a primit de la ele o pungă capabilă să conțină în siguranță capul Medusei. În plus, Hermes i-a împrumutat lui Perseu sandalele sale înaripate pentru zbor, în timp ce Atena însăși i-a oferit un scut mare, lustruit ca o oglindă.
Perseu care deține capul decapitat al Medusei. Detaliu al sculpturii Cellini, în Piazza de la Signoria din Florența.
Echipat cu această puternică panoplie, Perseu a pornit să-i înfrunte pe Gorgone. Din întâmplare, a găsit-o pe Medusa dormind în peștera ei. Pentru a evita privirea ei, care l-ar fi transformat în piatră, eroul a folosit scutul care reflecta imaginea Gorgonei ca o oglindă . Astfel, a putut să se apropie de ea fără să o privească direct și a decapitat-o. Din gâtul ei tăiat au izvorât calul înaripat Pegas și un uriaș pe nume Chrysaor.
După ce au descoperit ce se întâmplase, celelalte gorgone au pornit să-l urmărească pe ucigașul surorii lor. Atunci Perseu s-a folosit de casca sa de invizibilitate pentru a fugi de ei și în siguranță.
Simbolul capului tăiat al Meduzei este cunoscut sub numele de Gorgoneion , care apare în multe reprezentări de pe scutul Atenei. Grecii antici foloseau amulete și sculpturi ale capului Meduzei pentru a se proteja de ghinion și deochi. În perioada elenistică, Gorgoneionul devenise o imagine utilizată pe scară largă în mozaicuri, picturi, lucrări în metal și chiar monede.